Am observat ca raportarea la despresia postnatala presupune mai degraba o viziune gresita asupra ei. O identificam deseori, dar formele in care se manifesta si trebuie inteleasa capata sensuri putin adevarate si, deseori, discriminatorii. Pentru o mai buna intelegere, am plecat de la ceea ce NU este depresia postnatala.
Mitul 1. Depresia postnatala apare numai dupa nastere.
FALS. De fapt, la 25 pana la 50% dintre femei, DPP se manifesta inca din timpul sarcinii, in special in ultimul trimestru cu simptome specifice:
- tristete;
- iritabilitate;
- plans facil;
- lipsa de speranta;
- anxietate.
Mitul 2. Depresia postnatala se caracterizeaza doar prin plans facil, tristete si lipsa motivatiei.
Aceasta este doar o fateta, dar de cele mai multe ori depresia este insotita de iritabilitate si anxietate, astfel incat experientele ce alcatuiesc tabloul DPP vor fi oboseala, irascibilitatea, ingrijorarile excesive si furia.
O alta emotie des intalnita este detasarea – fie ca se manifesta printr-o imposibilitate de a forma o conexiune emotionala cu copilul sau printr-o usoara senzatie de irealitate a mediului inconjurator. Deseori, mama se simte inadecvata si considera ca nu este capabila sa aiba grija de copil.
Mitul 3. Depresia postnatala poate aparea din senin odata ce femeia da nastere unui copil.
Pentru majoritatea femeilor, DPP apare in contextul experientelor negative din prezent, dar mai ales din trecut, si nu din senin. Factorii de risc includ:
- un istoric depresiv;
- sarcini pierdute sau boala abortiva;
- sarcina obtinuta cu dificultate sau fertilizare in vitro;
- dificultati de relationare in cuplu;
- griji financiare;
- lipsa suportului social.
Mitul 4. Depresia postnatala este „o toana” si va trece de la sine in cateva zile.
Sub nicio forma, o depresie nu este „o toana”. Intr-adevar, daca vorbim despre depresia cauzata de scaderea brusca a estrogenului si progesteronului imediat dupa nastere (1-10 zile), atunci da, aceasta stare este tranzitorie si nu este necesara o evaluare psihologica. Daca insa simptomatologia persista mai mult de doua saptamani si nimic din ceea ce faceti nu pare sa ajute (odihna, miscare, suport din partea familiei, hrana sanatoasa), atunci cu siguranta este necesara o evaluare si o conduita terapeutica psiho-emotionala.
Mitul 5. Daca am depresie inseamna ca sunt slaba si patetica
Aceasta este o asumptie foarte des intalnita si adanc inradacinata in randul persoanelor care evita ori amana inceperea unui demers psihoterapeutic. Simplul fapt ca este o asumptie comuna nu o face adevarata. Copil fiind, ati auzit vreodata persoanele semnificative din viata voastra, cum ar fi parinti, bunici, educatori etc., spunandu-va:
“Fii tare, nu mai plange!”
“Nu te mai gandi la asta, o sa treaca!”
“Nu ai motive sa te simti asa!”
“Ai tot ce-ti trebuie sa fii fericit, altii nu au nici pe sfert cat ai tu, nu ai dreptul sa te plângi!”
In viața de adult, aceste imperative sunt deja introiectate si fac parte din felul in care relationam – de cele mai multe ori la nivel inconstient – cu noi insine si cu ceilalti.
Sunt acestea oare gandurile care ne opresc in a cere ajutor chiar si atunci cand simtim nevoia? Din fericire, odata cu accesul facil la informatie, in general avem acces si la psihoeducatie, si asta face ca din ce in ce mai multe persoane sa treaca peste tabuurile unor vremuri de mult timp apuse si sa faca acel pas spre o calitate mai buna a vietii psihice.
Ce este in neregula cu aceste imperative? Desi pornesc poate din dorinta de a ne scuti de “neplaceri”, NU FUNCTIONEAZA! Cat de simplu ar fi sa ne spunem sa ne simtim bine si asta chiar sa se întample…
Cateva concluzii pentru depresia postnatala
Cand este cazul sa cerem ajutor?
- atunci cand simptomatologia pentru depresia postnatala persista mai mult de doua saptamani in peripartum (in timpul sarcinii sau in primele 6 luni de la nastere);
- In cazul sarcinii cu risc (sarcina obtinuta cu dificultate, fertilizare in vitro, sarcini oprite in evolutie in istoric, patologie medicala asociata etc.) este ferm recomandata o evaluare psiho-emotionala inca de la confirmarea sarcinii, potentialul de a dezvolta un dezechilibru psiho-emotional in aceste cazuri fiind unul crescut.
